Celebrarea Anului Nou este unul dintre cele mai vechi obiceiuri, istoricii plasand astfel de sarbatori in vechiul Babilon. Stabilirea religioasa a datei de 1 ianuarie ca inceput de an a avut loc pentru prima data in 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea. Inainte, Echinoctiul de iarna si apoi Craciunul aveau rolul inceputului de An Nou.
Viziune artistica in lacasul “La chiesa Santa Maria del Popolo” din Roma : „Daca Il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten cu cezarul!” (Ev. Ioan cap.19 v.12) Imaginatia umana in sine nu poate fi sanctionata pentru erori! Foto Ferer Magdo: „Caedite eos! Novit enim Dominus qui sunt eius” Arnaud Amaury ( Ucideti-i pe toti! Dumnezeu ii va recunoaste pe ai sai!).
Sigur ca multi nu-si mai aduc aminte de Gheorghe Gheorghiu -Dej (nascut Gheorghe Gheorghiu, pe 8 noiembrie 1901, la Barlad; decedat pe 19 martie 1965 la Bucuresti). Dej a fost liderul comunist al Romaniei din 1948 si pana la moartea sa. Intai, prim-secretar al PMR, apoi, intre 1955-1965, secretar general al PCR, iar intre 21 martie 1961 si 19 martie 1965 a detinut functia de Presedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane (RPR).
Poeta Viorela Codreanu Tiron, originara din Barlad, judetul Vaslui, isi incepe cariera la Revista Nemuritorii, in calitate de redactor si secretar de redactie. Acestui moment ii urmeaza un stagiu la Romania Libera, unde, alaturi de profesorul C. Ignat, scriitoarea se ocupa de pagina culturala a publicatiei. Totusi, Viorela Codreanu Tiron marturiseste ca s-a format cu adevarat, ca om de cultura, in perioada in care a lucrat la Editura Univers.
Luni, 28 noiembrie, am condus-o pe ultimul drum pe actrita Rolanda Camin-Nacht, sotia legendarului N. Stroe, mama lui Eugen si a Danei. Povestea de dragoste dintre celebrul comic N. Stroe si frumoasa incepatoare in teatrul de revista, Rolanda Camin (Kaminski), a inceput ca in basme, la spectacolul „Circul Tanase”, pus in scena de Compania Carabus la Circul Paladium, dupa ce Sala Savoi fusese avariata de bombardamente.
A trecut inca un an! Aceasta constatare careia in conditii normale i se poate extrage sensul reverentios de-a trage cu prastia in luna, este aspra ironie pe chipul deznadajduit ce se incumeta sa tulbure din nou un status quo ce-l banuiam, din anii trecutii fara vigoare, bine ascuns in linistea si pacea protectiva a resemnarii; se-ncumeta la exhibitia uzurii pronuntate a tentativelor fara speranta!
