Riscurile scutului antirachetă în România sunt mai mult decât evidente

Racheta

În România a intrat în vigoare legea care permite amplasarea pe teritoriul ei a elementelor apărării antirachetă a NATO. Moscova a declarat în repetate rânduri că vede în planurile de amplasare a scutului un pericol la adresa forţelor sale de descurajare nucleară.

De ce este indignată Rusia? Doar antirachetele nu au niciun gram de substanţă explozibilă pentru nimicirea ţintelor? La această întrebare ne răspunde Viktor Litovkin, expert la publicaţia rusească Viziune Militară Independentă.

„SUA spun că ele creează un scut nuclear împotriva regimurilor imprevizibile, precum cel iranian. De fapt, construiesc un zid antirachetă împotriva Rusiei. În ce constă pericolul? În partea europeană a Rusiei sunt amplasate forţele strategice de descurajare nucleară. Fireşte, complexele Aegis şi rachetele SM-3 din România nu prezintă la ora actuală un pericol real pentru noi. Ele sunt concepute pentru a nimici focoasele rachetelor cu rază medie şi mică de acţiune, pe care noi nu le avem în dotare. Însă în anii 2020-2022 vor apărea antirachete în Polonia, pe navele din Marea Norvegiei şi Marea Nordului. Iar acestea deja vor putea intercepta rachetele intercontinentale. Tocmai acest lucru nelinişteşte Rusia. De fapt, SUA reduc posibilitatea Rusiei de a-şi apăra interesele sale strategice, suveranitatea sa!”.

De ce riscuri trebuie să ţină cont ţara, în cazul dat România, care pune la dispoziţie teritoriul său în vederea amplasării elementelor de apărare antirachetă ale NATO? l-am întrebat pe Viktor Litovkin.

„Ea trebuie să ţină cont de faptul că, în cazul unui conflict între SUA şi Rusia (să nu dea Dumnezeu!), pentru asigurarea deplasării rachetelor noastre către ţintă, prima lovitură va fi aplicată asupra sistemelor terestre ale apărării antirachetă. Aceasta este logica militară”.

De ce NATO nu accepta propunerile ruseşti privind crearea unui scut european comun, bazat pe principiul sectorial? Poate că însăşi ideea este irealizabilă?

„Este absolut realizabilă. Trebuie ca ambele sisteme să aibă un singur sistem informaţional. Dacă ipotetica rachetă iraniană va fi lansată în Europa, atunci ea va trece inevitabil prin teritoriul Rusiei, care, fireşte, nu va ignora acest lucru. Viaţa ne împinge la colaborare în faţa unui pericol comun. Însă SUA nu se grăbesc”, consideră expertul rus.

În replică la planurile NATO de a amplasa rachete interceptoare în Spania şi Olanda, complexe mobile în Polonia şi România, radar în Turcia şi „ceva antirachetă” (cum cere Saakaşvili) în Georgia, Rusiei îi este suficient să desfăşoare complexul de rachete Iskander în Kaliningrad. Însă contracararea contravine logicii „resetării” şi este absurdă.

Sursa

Poţi să laşi un răspuns, sau trackback de pe site-ul tău.

Lăsaţi un comentariu