Dezvoltarea si promovarea integrarii sociale in contextul actual, multicultural european, influenteaza metodologic si legal acest proces in fiecare tara a UE. Metodologiile si procesele care s-au dezvoltat sunt acum adoptate si adaptate de multe alte tari din UE si mai ales tarile care au aderat de curand, Romania si Bulgaria. Constientizand faptul ca efortul de intelegere si relationare este considerabil in acest domeniu, sunt de acord si consider binevenite acele initiative civice prin care se solicita sprijin si asistenta legislativa, diplomatica si financiara pentru implementarea unor drepturi cetatenesti in viata comunitatilor romanilor ce traiesc in afara granitelor tarii, cu atat mai mult cu cat legislatia europeana prevede uzarea reciprocitatii ca practica curenta.

Cu toate acestea, in Europa se discuta inca mult despre ambiguitatea termenului „multicultural” si tot mai multi analisti de politica culturala cred ca bazele principiale ale termenului nu mai sunt relevante in Europa multi-etnica de azi, intrucat poate produce izolationism etnic.

Acest fenomen descrie dezvoltarea comunitatilor minoritare ca enclave in cadrul comunitatii gazda, care nu se integreaza in adevaratul sens al termenului, in schimb dezvolta tendinte nationaliste sau sectante. In loc de multiculturalism, conceptul de inter-culturalism a fost propus ca raspuns al schimbarii hartii Europei si schimbarile profunde din cadrul societatii aduse de progresul in tehnologia informatiei si fenomenul de globalizare. In acest sens, anul 2008 a fost ales Anul European al Dialogului Intercultural. Inovatia fiind noua tema a anului 2009 in Europa, sper ca va aduce o noua viziune si abordare si in acest domeniu al relatiilor multiculturale.

Elementul cheie al multiculturalismului in sectorul public a fost si este credinta ca formeaza baza unei societati de integrare sociala. Acesta este procesul prin care se fac eforturi pentru a asigura atingerea potentialului maxim in viata fiecarui individ, indiferent de rasa, istorie, experiente si circumstante. Pentru a ajunge la aceasta integrare, venitul si locul de munca sunt necesare, dar nu suficiente.

Legislatia Regatului Marii Britanii si Irlandei de Nord vede necesar pentru evaluarea gradului de integrare atat drepturile egale in accesarea facilitatilor pentru munca, educatie, locuinte si utilizarea limbii engleze cat si capacitatea de a relationa cu institutii ale statului la nivel local si central dar si interactionarea in retele sociale, de afaceri si ale societatii civile. O societate integrata este de asemenea caracterizata de un permanent efort de a reduce inegalitatea, a pune o balanta intre drepturile si indatoriile indivizilor si coeziunea sociala crescanda.

Al doilea element este recunoasterea faptului ca, pe langa comunitatea gazda si in interiorul ei, exista comunitati etnice diferite si ca aceste comunitati sunt de multe ori excluse din punct de vedere social. O politica multiculturala sustine aceste comunitati prin asigurarea de fonduri publice specifice pentru promovarea „diferentei” lor culturale. In Marea Britanie, spre exemplu, resurse si finantari considerabile au fost indreptate spre obiectivul promovarii politicii de multiculturalism, unde se afla o mare parte din comunitatile cele mai neglijate si minoritati etnice din trecutul britanic colonial.

In ultima vreme, cei care cer azil si fluxurile migratoare au extins comunitatile minoritare ale Regatului Unit. Aceste politici au avut un oarecare succes in promovarea unei intelegeri sporite a altor culturi, dar eficienta lor de ansamblu in sensul obtinerii unei societati britanice mai bine integrate si tolerante este acum pusa sub semnul intrebarii de multi, inclusiv directorul britanic al Comisiei pentru Egalitate Rasiala, care a cerut ca politica sa fie abandonata, intrucat crede ca aceasta devine sinonima cu „separarea”.

Necesitatea de integrare sociala fara intelegerea nevoii de identitate etnica si culturala poate pune in pericol insasi dezvoltarea in realitate a acestui fenomen. De aceea, in acest moment de criza economica, abordarea acestui fenomen se afla sub semnul reevaluarii unor dezvoltari viitoare datorate fenomenelor sociale ce au nevoie de sustinere inainte de a escalada puterea de absobtie in conditii de echilibru si finantare a sistemului macroeconomic in discutie.

In Romania istoria a facut ca elementul de multiculturalitate sa se dezvolte de-a lungul timpului fara a produce conflicte si probleme majore in prezent. O mai mare atentie totusi trebuie acordata integrarii sociale a diferitelor etnii tinand seama de diferentele si zestrea culturala a fiecareia. De asemenea, migratia contemporana in spatiul european pune o presiune constanta in adoptarea si implementarea legislatiei in domeniu, cu efecte benefice pentru exercitiul multiculturalitatii si interculturalitatii.

Interculturalismul, pe de alta parte, sustine concentrarea pe acele chestiuni, probleme si oportunitati in cadrul carora incurajarea intelegerii mutuale si a actiunii unite a diferitelor sectiuni ale societatii devin o prioritate superioara cautarii de diferentiere culturala. Interculturalismul incurajeaza impartasirea si invatarea din alte culturi, mai degraba decat dezvoltarea distincta si separata a acestor culturi.

Interculturalism intr-un context european sustine faptul ca cetatenii europeni nu ar trebui sa aiba nevoie de politici speciale care sa asigure drepturi etnice si culturale speciale, intrucat acestea sunt deja garantate de Articolul 151 al Tratatului de la Maastricht. In orice caz, implicit legate de acest drept de baza, ar trebui sa fie politicile care recunosc si incurajeaza valorile impartasite de o cultura europeana comuna si beneficiile colaborarii si diseminarii ce traverseaza granitele, mai ales in cazuri in care cetatenia nu este certa.

Interculturalismul sustine ca nu ar trebui sa aibe vreo importanta daca esti o companie de teatru rroma in Republica Ceha, un artist lipovean in Romania sau un dansator saami in Norvegia, intreaga participare in tot ceea ce are tara respectiva de oferit trebuie sa fie un drept de baza.

In rezumat, se poate spune ca multiculturalismul sarbatoreste diferentele intre culturi prin distingerea unicitatii lor; conserva status quo-ul, reactioneaza si este orientat spre trecut. Interculturalismul, pe de alta parte, sarbatoreste valorile comune ale culturilor, prin impartasirea experientelor in vederea crearii de noi hibrizi, prin amestecarea si interactionarea, dar mai ales accentuarea redusa a diferentierii culturale. Este provocator, creativ si orientat spre viitor.

Exista diferente conceptuale si practice majore in ceea ce priveste modalitatea in care multiculturalismul si mediul multicultural sunt exprimate si interpretate de public si sectoarele private. In acele tari in care multiculturalismul face parte din politica publica nationala se pot observa beneficiile acestui tip de abordare desi acesta practica incepe sa fie limitata de interactiunile si efectele sociale manifestate la nivel de grup etnic sau cultural.

Termenul „multiculturalism” are multe interpretari. Aceste interpretari se complica atunci cand intalnim o serie de termeni apropiati cum ar fi pluralism, multi-etnic, cosmopolitan etc. In orice discutie despre multiculturalism este important a se considera care anume aspect se doreste a se solutiona sau clarifica. Cum grupurile au devenit mai lejere in abordarea includerii sociale, indivizii pot migra in interiorul sau exteriorul identitatii grupurilor determinand cresterea sau descresterea acestora. In asemenea cazuri ”auto identificarea” cu un grup s-a dovedit statistic o problema. O alta topica legata de subiect este cea a definirii de catre stat a unui grup care este vizibil sau nu ca minoritate.

Egalitatea oportunitatilor versus egalitatea rezultatelor este dilema care aduce in discutie problematica politicilor in domeniu cum ar fi toleranta si discriminarea pozitiva si rolul lor in mecanismul dezvoltarii unei societati multiculturale. E posibil ca abordarea individuala a multiculturalismului, ca de exemplu educatia, sa poata avea un impact mult mai mare in societate. Acest fenomen poate avea un efect de val sustinand si producand o societate mult mai inclusiva.

Ramane totusi de pus la punct mecanismul legislativ de politici si strategii guvernamentale, constientizarea si acceptarea lui in constiinta publica, pentru ca acest fenomen sa se manifeste in viata societaatii.

In aceste conditii, ar trebui sa ne asteptam ca Europa sa poata accepta faptul ca termenul de „multiculturalism” a devenit anacronic si ar trebui inlocuit cu termenul mult mai inclusiv de „interculturalism”.

In concluzie, includerea problematicii romanilor care traiesc in afara granitelor tarii este un instrument de corectie al politicilor publice nationale, care poate valorifica oportunitatile de dezvoltare din spatiul Uniunii Europene in favoarea dinamicii complexe din domeniul social, oferind mecanisme care se armonizeaza si opereaza atat la nivel local, national cat si regional. Este timpul ca macar in acest moment al pozitionarii politice noi, cei care votam, sa obtinem un sens al rezultatului concret pe care sa il simtim in fiecare zi pulsand prin veacuri de migratie.

E timpul ca profesionistii acestui neam sa vada reciprocitatea in actele diplomatice si legislative pe care cel putin Europa le ofera cu generozitate in acest exercitiu al integrarii europene. E timpul ca acesti oameni investiti cu responsabilitate si chemare sa vada dincolo de miracolul autoritatii si puterii, sa se pozitioneze in mediul politic, sa ceara, sa faca lobby si sa obtina pentru noi, cei 5 milioane de romani europeni si nu numai, ceea ce decurge din cetatenia europeana: demnitate, respect, egalitatea sanselor si, mai ales, dreptatea sociala cuvenita unor cetateni cu drepturi depline care au fost, sunt si vor fii apreciati in forul multicultural european. (Continuare in numarul viitor)

Comments (0)