Poeta Viorela Codreanu Tiron, originara din Barlad, judetul Vaslui, isi incepe cariera la Revista Nemuritorii, in calitate de redactor si secretar de redactie.  Acestui moment ii urmeaza un stagiu la Romania Libera, unde, alaturi de profesorul C. Ignat, scriitoarea  se ocupa de pagina culturala a publicatiei. Totusi, Viorela Codreanu Tiron marturiseste ca s-a format cu adevarat, ca om de cultura, in perioada in care a lucrat la Editura Univers.

Aici, aceasta are sansa sa intalneasca un colectiv de scriitori si critici literari cu capacitati deosebite, care au primit-o in mijlocul lor ca intr-o familie, oferindu-i posibilitatea sa isi dezvolte talentul poetic. Printre ei se afla nume mari, cum ar fi Mircea Aurel Buiciuc, Nicolae Iliescu, Denisa Comanescu, Mircea Martin, Angela Martin, Gabriela Dantis, Sanda Anghelescu.

Traseul scriitoricesc al Viorelei Codreanu Tiron trece apoi, pe la  Fundatia Dostoievski, locul in care aceasta colaboreaza cu personalitati precum Elena Loghinovski, Albert Kovacs, Alexandru Paleologu, Mircea Aurel Buiciuc, Ion Covaci, Stefan Tcaciuc,  Adi si Fraga Cusin. Poeta este absolventa a Facultatii de Filologie din cadrul Universitatii Dalles din Bucuresti, oras in care locuieste in prezent. Viorela Codreanu Tiron s-a nascut in aprile 1954.

„Zidire in cer”

- Cand ai debutat si ce ai dori sa ne povestesti de la debutul tau?

– In afara de revista liceului, la care am invatat, – Colegiul Ghe. Rosca Codreanu –, debutul meu literar a fost atat de firesc, incat nu pot sa-ti dau un an in care sa spun precum alti poeti sau scriitori:„ Da! Anul...x a fost anul meu de debut! Poate unii il tin minte ca pe un cutremur sau altceva important... Nu stiu si nici nu mi-am pus aceasta problema, pentru ca fiecare are punctul lui de vedere, pe care nu pot decat sa il respect.
Debutul meu a fost lin... mi s-a cerut un grupaj ici-colo, apoi mi s-a propus publicarea poemelor in volum. Poate la vremea aceea nu realizam importanta evenimentului... Sau nu am avut timp sa ma mai gandesc si la mine. Lucram, studiam si cand mai aveam un pic de timp liber scriam ce ma framanta.
Asta e de fapt poezia mea: o serie de framantari si, uneori, de raspunsuri. Nu spun aceste lucruri dintr-o mandrie desantata, le spun cu modestie, asteptand critici....

Ceea ce nu stiu, de regula, o buna parte dintre oameni, sau nu vor sa stie, este ca si scriitorul este si el un om obisnuit, la fel ca si ceilalti, doar inzestrat de Cel-de-Sus cu un alt talent... adica sa astearna pe hartie ganduri, asa cum fiecare dintre noi are un talent anume, „un ceva anume“ pe care numai el stie sa-l faca asa cum trebuie; de aceea fiecare dintre noi suntem diferiti... diferiti prin „acel ceva unic“ al nostru si numai al nostru!
Dar sa revenim la intrebarea ta: teoretic, criticii afirma ca debutul literar a fost in 1996 cu volumul Zidire in cer. Desi pana la aparitia volumului am colaborat/publicat grupaje in diverse reviste. Primele poezii au fost publicate in revista liceului si aici as dori sa fac o mica paranteza, aducand pe aceasta cale multumiri primei mele profesoare de literatura - Dna prof. Elena Ranceanu. Dumneaei mi-a deschis acest minunat univers al cartilor si dragostea pentru ele.

„Nemuritorii”

- Ce a insemnat revista Nemuritorii pentru tine?

– Revista Nemuritorii a fost tot o scoala, aici am invatat sa ascult... si e mare lucru sa inveti sa asculti, iti spun eu ca nu e deloc usor...  Majoritatea membrilor colectivului erau trecuti de 65-70 de ani, erau veterani de razboi si aveau multe „povesti“ de spus... asa ca ascultam si scriam...

-  La ce alte publicatii ai mai colaborat?

– Sunt multe, dar nu am sa amintesc decat pe cele la care am scris mai des :- Hyperion/ Iasi; Convorbiri literare/ Iasi; Dacia literara/Iasi; Azi-cultural/Bucuresti; Sfarsit de mileniu / Bucuresti; Luceafarul/Bucuresti; Poezia; Zorile, - editorial bilingv romano-ucainean/ Bucuresti; Kitej-grad, - editorial romano-rus/ Bucuresti; Porto-Franco/ Galati; Foaie – New-York/ America; Impreuna – editorial bilingv romano- maghiar/Bucuresti; Nelinisti metafizice/Constanta – fondator actorul Iurie Darie, etc.

„Anotimpuri ostile”

- Esti autoarea volumelor "Zidire in cer", "Anotimpuri ostile", "Ochiul somnului - darul iubirii", "Az alom szeme - a szerelem varazsa", „Taina”. Cum ai defini stilul acestor carti?

- Am sa-mi permit sa raspund la acesta intrebare cu un citat al dlui prof. ROMUL MUNTEANU: „Traim intr-un timp bolnav de indiferenta si neprielnic comunicarii dintre oameni, dar sensibilitatea incatusata sau inhibata a unor poeti a inceput sa se revolte. Semnele acestei schimbari incep sa apara in creatia lirica.

Un exmplu elocvent il ofera Viorela Codreanu Tiron cu volumul sau, „Anotimpuri ostile“.
In versurile sale poeta deschide calea unei noi literaturi a sentimentelor, a lacrimilor si blestemelor despovarate de modelele traditionale uzate. Sper ca inceputul acestei noi experiente lirice sa fie de bun augur in spatiul literar romanesc.“

- Dan Stanca scria despre „Anotimpuri ostile”: „Volumul ne pune din nou in fata vesnicei dileme: este poezia o experienta personala, incomunicabila sau are forta si indreptatirea sa comunice tuturor?” Ce este poezia pentru Viorela Codreanu Tiron?

- Este o forma de a comunica, fireste, de a impartasi, si de ce nu? o forma de-a darui. Un dar pe care il ofer tuturor iubitorilor de vers, asteptand ! Si asa cum scriam intr-unul dintre poemele mele: „Poate ca asa trebuie sa fie“ – „Fiecare poem e o galaxie ce pulseaza/iar cuvintele, – inlauntrul lor,/sunt o pulbere cosmica plutitoare,/in asteptarea privirii/care le va fixa intr-un sens/sau le va cauta unul nou,/altul decat al meu./Dar cine-mi va spune?/cum se pot intrepatrunde doua galaxii/a caror pulbere cosmica/rataceste in sensuri opuse!”

Fiecare poate gasi un alt sens al cuvintelor, si anume:  sensul lui… si daca cititorul - ca e un simplu om, ca e pasionat de versuri, ca e critic -  vine din spate cu un anume bagaj de cunostinte... desigur ca va percepe poemele mele in mod diferit… Ma insel? Stai sa-ti povestesc ceva: Eram la Editura Univers, terminasem o carte, plecase/cartea, desigur/ deja la tipar si eram cu totii bucurosi… Nici nu mai stiu cui i-a venit ideea sa citim pe rand aceeasi poezie… pot sa-ti spun ca eram vreo 12 oameni si fiecare a dat alta conotatie acelorasi versuri. A fost o experienta uimitoare pentru noi toti.

„Ochiul somnului – darul iubirii” si “Taina”

- In postfata la volumul „Ochiul somnului – darul iubirii”, se face afirmatia ca esti o poeta a eternului feminin. Care dintre poetele amintite in aceasta postfata, printre care Marina Tvetaeva, Ana Ahmatova, Nemes Nagy Agnes, Magda Isanos, Ana Blandiana, Angela Marinescu, Monica Pillat, ti-au slujit ca model si sursa de inspiratie? Care dintre ele iti este sufleteste, cel mai aproape?

- Fiecare dintre poetele enumerate are farmecul si taina ei. Nu le poti compara; le poti doar alatura ca valoare poetica. Nu pot spune ca ma pot compara sau ca am incercat sa le iau ca model. Toate imi sunt aproape! Intr-un fel sau intr-altul.

- “Taina” este un volum bilingv romano-rus, iar "Az alom szeme - a szerelem varazsa" a aparut in limba maghiara in talmacirea profesorului Horvath Dezideriu. Cum sunt primite aceste carti de cititorii de limba rusa si maghiara? Si de ce rusa si maghiara?

- Invartindu-ma intr-un cerc de traducatori, le-am daruit, normal, cate un volum la fiecare. Numai acestia s-au incumentat sa-mi traduca versurile, considerandu-le o provocare pentru ei - si trebuie sa fac o paranteza - deoarece mi s-a spus „poezia ta ridica mari dificultati in traducere, nu stiu daca pot exprima toate sensurile tale, daca gasesc cuvintele potrivite in limba in care traduc, pentru ceea ce scrii tu in limba romana“. Cei mai curajosi se pare ca au fost traducatorii de limba maghiara si limba rusa... . Si pana la urma, au facut-o si au fost multumiti de ei insisi.
Doamna Fraga Cusin – traducatoare de engleza – a inceput  o traducere, dar din pacate, s-a stins din viata inainte de a termina un grupaj care sa alcatuiasca un volum. Mai sunt cateva poemei traduse si in limba spaniola si in limba italiana... dar tot prea putine pentru a alcatui un volum – traducatorii au renuntat...
Ca sa concluzionez, poeziile mele au fost cerute de traducator pentru a fi talmacite si nu invers, ceea ce e mare lucru! Cat despre cititori, ei le-au primit cu mandrie - as spune, pentru ca pot citi in limba lor materna. Si ceea ce au citit le-a placut, au vibrat odata cu mine.

„Nu poti multumi pe toata lumea”

- Ce rol are cititorul, atunci cand scrii?

- Daca m-as gandi la cititor... atunci nu as mai scrie nimic. Acelasi raspuns este valabil si pentru critici. Cititorul va primi sau va refuza ceea ce eu ii dau – nu este nicio rautate aici si nici egoism. Scriu din suflet si pun acest suflet pe tava cititorului, daca ii va placea va intinde mana spre tava, daca nu...  oricum, nu poti multumi pe toata lumea, sunt constienta de acest lucru.

- Cum se raporteaza tinerii la creatiile tale?

- Unii sunt incantati, altii tac. Dar faptul ca nu am ramas cu niciun volum, cred ca spune mult. Si acum mai sunt intrebata daca nu mai am pe acasa vreun volum... macar cu imprumut.

„Omul propune, Dumnezeu dispune!“

- Cate ore scrii, zilnic?

- De cate ori se leaga un raspuns la o intrebare sau cand am eu o intrebare de pus semenilor mei. Desi multi dintre colegii mei spun: „Am program fix, de la 7 dimineata pana la ora 14 scriu”..., ma indoiesc ca ar fi asa. Nu poti scrie la comanda! Daca ai ideea unui roman, a unei piese de teatru... scrii, rescrii si iar scrii..., dar pentru varianta finala tot Muza trebuie sa vina si sa iti spuna: „Aici nu merge...”  sau „Aici trebuie sa scrii asa“.
In ceea ce ma priveste... ideile vin... le astern pe hartie si apoi incep sa tai. Scriu, de fapt, o poveste pe care o transform in vers alb. Cateodata povestea vine de la sine si ramane precum o scriu, dar mintea zdrobeste si cerne mereu. Iar ca o concluzie: Nu scriu in fiecare zi, daca asta ai vrut sa stii.

- La ce lucrezi in prezent?

- Incerc sa alcatuiesc un volum  antologic, dar il scriu printre picaturi, sa fie gata cand ii va veni timpul. Totodata, sunt preocupata de alcatuirea unei selectiii de cronici, reportaje, interviurile de la Radio Cultural, B1Tv si altele... cand imi permite timpul.

- Ce planuri de viitor ai?

- Am sa raspund la asta cu o maxima : „Omul propune, Dumnezeu dispune!“ Prin urmare, nu fac planuri marete de viitor pe termen lung, dar stiu foarte bine ce program am pentru a doua sau a treia zi.  Eu imi propun sa scot acest volum antologic si o traducere in limba germana. In acelasi timp, am sa raman in continuare ostatica muzelor dupa bunul lor plac. Am inceput deja sa lucrez la un nou volum.

Puterea de a fi noi insine

- Ce hobby-uri ai?

- Tot ce este legat de arta.

- Ce mesaj ai dori sa le adresezi cititorilor nostri?

- Sa fie sanatosi! -  si sa mai aiba timp de citit?!  si bani sa-si permita sa cumpere carti.  E mult? E putin? – vor hotari cititorii. Dar eu le doresc din inima toate cele bune! Restul depinde de ei! Si un sfat: sa fie ei insisi in orice imprejurare!

Comments (0)