|
Sigur ca multi nu-si mai aduc aminte de Gheorghe Gheorghiu -Dej (nascut Gheorghe Gheorghiu, pe 8 noiembrie 1901, la Barlad; decedat pe 19 martie 1965 la Bucuresti). Dej a fost liderul comunist al Romaniei din 1948 si pana la moartea sa. Intai, prim-secretar al PMR, apoi, intre 1955-1965, secretar general al PCR, iar intre 21 martie 1961 si 19 martie 1965 a detinut functia de Presedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane (RPR).
In sai ultimii ani de conducere, Gheorghe Gheorghiu-Dej a luat hotararea de a stabili relatii diplomatice cu tarile occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii. Astfel de initiative au fost incurajate de SUA, iar presedintele Lyndon B. Johnson a considerat ca Romania devenise un stat comunist prieten. Se respira un oarecare aer de libertate si incepusera sa vina multi straini sa-si faca vacantele in Romania.
"Avantajul" de a fi strain
Cand eram copil, toata lumea ma intreba: "Ce vrei sa fii cand vei fi mare?". Le raspundeam ca vreau sa fiu...strain! Imi amintesc ca, in acea perioada a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (mecanicul de la CFR), am primit la noi in casa o familie de cehi. Probabil ca venisera prin vreun program turistic - fratesc si muncitoresc. Numai ca ei erau altfel de frati muncitori comunisti si aveau un autoturism Wartburg 311. Cei mai tineri nici nu au auzit de acest Wartburgwagen, fabricat la FAHRZEUGFABRIK, in landul Schauenburg, langa castelul cu acelasi nume construit in 1867 de Ludwig der Springer.
Ce avea cehul in bagaje
La noi, in Romania aceea cu sufletul la gura, puteai vedea doar produsele poloneze ale Fabryka Samochodow Osobowych, numite Warsawa sau GAZ-M20 Pobeda. Noi, romanii din acea Romanie Populara si mai ales republica, ne minunam de ce scoteau cehii de prin bagajele lor: la baie, cehul utiliza masina electrica de barbierit; cutia cu lapte praf pe care ne-au dat-o cadou am folosit-o cativa ani la rand drept cutie de zahar sau de faina si mai apoi pe post de pusculita; in poleiala de ciocolata pastrata de la cehi (pe care am lins-o vreo luna de fata cu copiii de pe maidanul din cartier), puneam ciocolata autohtona si ma dadeam mare fata de ei. Sentimentele mele materialist marxist-leniniste erau infruntate de bunastarea materiala a celor care traiau dincolo de Cortina de Fier.
Papusile lui Serghei Maliutin
Zeci de ani mai tarziu, imi implineam visul copilariei, devenind si eu un "tradator de neam", emigrant si strain pe pamanturile iberice ale lui El Cid Campeador si Don Quijote. Un strain venit cu doua valize ca de armata, cu o caciula de blana cumparata din targul rusilor si vise... fara pret. Dar ceea ce doresc sa va transmit nu este faptul ca tineam in maini valize care inlauntrul lor aveau alte zeci si sute de valize ca si papusile Matrioschka, inventate in 1885 de pictorul Serghei Maliutin. In fond, tot aici, in Occident, am aflat adevarul ca aceste papusi erau de fapt copiate din misticismul japonez al Shichi Fukujin. Incet-incet, adevarurile au inceput sa mi se dezvaluie. Despre revolutie sau despre mineriade, despre diferentele dintre socialism, euro-comunism, dreapta, despre romanii care, odata ajunsi "afara", devin (in viziunea celor care raman in tara) orice dar mai putin romani.
Despre cuceritorii livezilor si inconvenientul de a fi "spaniol
Cand, o decada mai tarziu, romanii "cucereau", palma cu palma, livezile de portocali sau de maslini ale spaniolilor (pentru ca apoi sa fie persiflati de catre cei ce frunzareau milioanele de euro sau dolari pe care ii trimiteau acasa "capsunarii"), mi-am dat seama ca vom deveni carne de tun. Dupa ce am obtinut premiul Clubului International de Presa pentru cel mai bun ziarist intr-un domeniu al jurnalisticii, un colectiv de patroni de ziar romanesc din Spania mi-a refuzat solicitarea de a lucra pentru ei, patronii romani. Deh, eu eram acum "spaniol". Tot spaniol am fost considerat si de catre romanii care au constituit in acelasi regat o asociatie a ziaristilor romani din Spania, drept pentru care nu m-au putut primi ca membru in asociatia lor, asta cu toate ca eram cel putin la fel de roman cu pretindeau ca sunt ei.
Romanii si romanismele
La fel am patit si cu un program de radio in limba romana realizat de romanii imigranti aici. Culmea e ca aveam o experienta de cativa ani, acumulata in studiourile publice nationale spaniole (RNE) sub bagheta lui Valeriu Lazarov, ca realizator/producator de emisiuni pentru spanioli. Staff-ul Realitatii TV hotarase cu ceva timp in urma sa deschida o filiala in Madrid, iar CV-ul meu era ireprosabil (in viziunea mea). Studiasem si aveam diplome de la Universitatea Complutense si Carlos III, ca expert in productii cine-tv-radio sau realizator programe tv. Bineinteles ca nici aici romanii mei nu m-au luat in considerare. Romanii, chiar si cei de afara, sunt umiliti de catre romani. Recent am observat ca si alti romani se plangeau - ca si mine - de faptul ca suntem blamati acolo, in cuibul nostru romanesc. Valeriu Lazarov imi destainuia, prin 1993, ca dorise sa deschida un canal de televiziune in tara, dar Petre Roman si feseneul sau nu i-au permis. Romanisme!
Laureata a premiului Nobel pentru Literatura vanduta la kil!
"In Romania, lumea nu prea ma place. Poate ca exista unii carora le plac cartile mele, dar eu, ca persoana, nu le sunt foarte simpatica. Cel mai probabil, asta se intampla pentru ca eu continui sa spun despre Romania lucruri care deranjeaza, dar care trebuie spuse", declara recent proaspat laureata cu Nobelul pentru Literatura, scriitoarea Herta Müller, dupa scurta conferinta de presa care a avut la Berlin in ziua anuntului. "A fost un mare noroc sa plec de acolo", marturisea laureata cu Nobel. Imediat dupa anuntul din Stockholm, Herta Müller a fost purtata pe brate de cei din tara, care o vandusera la kilogram (!) cu doua decade inainte. De ce oare acum se impaunau cu ea dupa ce a ajuns celebra?
Ioan Moraru si premiul Nobel pentru Pace ascuns de Ceausescu
Ioan Moraru, un alt roman culcat la pamant de...romani, a primit Premiul Nobel pentru Pace in 1985, insa, fiindca Ceausescu credea ca aceasta distinctie i se cuvenea numai lui, performanta medicului roman a fost tinuta sub tacere. Profesorul Ioan Moraru este si singurul roman laureat cu Premiul Nobel pentru Pace care a trait pana la sfarsitul vietii in Romania. Si, probabil, singurul laureat pe care romanii (am putea spune, cum e si firesc) l-au uitat.
In 1985, romanii traiau in plina megalomanie a "Epocii de aur" a lui Ceausescu. Desi in tara saracia era lucie, aspiratiile lui Nicolae Ceausescu nu tineau cont de aceasta stare de fapt. In ciuda alimentelor date pe cartela, a intreruperilor repetate de curent electric si a lipsei caldurii din apartamente, Nicolae Ceausescu spera sa obtina (nici mai mult, nici mai putin!)...Premiul Nobel pentru Pace! In acest context, decernarea acestui premiu era asteptata cu foarte mare interes de clasa conducatoare. Surpriza mare: Romania castiga, dar nu prin Nicolae Ceausescu! In acel an, Premiul Nobel pentru Pace a fost decernat organizatiei International Physicians for the Prevention of Nuclear War (in traducere: Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear). Trei persoane erau liderii organizatiei mondiale: un rus, un american si un roman! Nu un roman emigrant, care fugise din Romania, ci un roman care traia in Romania condusa de Nicolae Ceausescu! Numele sau este Ioan Moraru si este un ilustru necunoscut printre compatriotii lui. Dupa ce a primit celebra distinctie, a intrat rapid intr-un con de umbra, regimul de atunci neputand trece cu vederea faptul ca "i-a furat premiul lui Ceausescu". A murit pe 19 decembrie 1989, dar a apucat sa ramana in constiinta studentilor sai si a colegilor cu care a impartit pasiunea pentru Medicina, dupa ce continuase munca de cercetare inceputa de Victor Babes in domeniul Anatomiei Patologice, remarcandu-se prin numeroase descoperiri de profil. Ioan Moraru a condus Institutul de Anatomie Patologica din Bucuresti, unul dintre anfiteatre purtandu-i acum numele. Premiul Nobel pentru Pace primit de Ioan Moraru la Oslo in 1985 l-a impartit cu doi colegi: un rus si un american. Este vorba de Mihail Kuzin (din fosta URSS) si Bernard Lown (din SUA). Dintre cei trei, Ioan Moraru a fost singurul premiat despre care nu s-a stiut atunci nimic in tara sa, ceilalti doi fiind, evident, ovationati de compatrioti.
sau devoratorii de valori
Cei trei se cunosteau inca din anii '60 si au decis sa infiinteze impreuna o organizatie mondiala pentru prevenirea razboiului nuclear. Cu atat mai mare e meritul lui loan Moraru, ajuns la conducerea acestei organizatii mondiale desi nu a reusit in Romania de atunci sa infiinteze o filiala a acesteia si la Bucuresti. loan Moraru s-a nascut in 1927, la Darlos, langa Medias, localnicii fiind printre putinii romani care stiu ca un consatean al lor a luat un Premiu Nobel. Ceilalti laureati romani ai Premiului Nobel au fost: George Emil Palade, medic si om de stiinta american, nascut in Romania, specialist in Biologia Celulara, a primit premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina in anul 1974, pe care l-a impartit cu Albert Claude si Christian de Duve; Elie Wiesel, scriitor evreu american originar din Sighetu Marmatiei, supravietuitor al Holocaustului, a primit Nobelul pentru Pace in 1986; Herta Müller, nascuta in Banat, a castigat in 2009 Premiul Nobel pentru Literatura (pentru Germania).
Costel Busuioc, umilit in emisiunea Andreei Marin
Dar de romanul Costel Busuioc va mai aduceti aminte? Umilit in emisiunea duducei Andreea Marin, a luat drumul bejeniei catre Spania si s-a reintors cu lauri pe fruntea sa de ajutor de zidar, ca mare descoperire a Operei. La fel ca Paul Potts, el a castigat un fel de Britain's Got Talent. Susan Boyle a rupt box office-urile in acelasi concurs, iar englezii i-au propulsat pe amandoi. Busuioc al nostru, adus pe scenele de lemn din Romania, este hulit si uitat. Asa se va intampla si cu Petruta Cecilia Kupper, Linda Teodosiu sau Ruth Retner (alias Miss Platnum), care au zdruncinat "German Single Charts" (Top 100). Sau cu Ayo (rezultatul unui amor dintre o tiganca romanca si un nigerian), care a debutat in 2006 cu albumul "Joyful". De Inna, cantareata romanca celebra pentru hitul "Hot", lansat anul trecut, nu are rost sa mai pomenesc. Nici despre Liv Peicanni, pe numele sau real Livia Felea. Are 25 de ani si a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universitatii Complutense din Madrid. Livia a rupt topurile cu albumul ei la Cafe del Mar.
Campineanul Mihai Petre
Nume: Oniciuc; prenume: loan; locul nasterii: comuna Corni, judetul Botosani. Pictor, decorator si restaurator ale carui lucrari reflecta experientele si trairile emigrantului "de rand". "Rabufnirea creatiei mele vine din multele momente de zbucium traite aici, in Spania. Daca fiecare dintre cei de aici a cunoscut durerea, suferinta, cautarea, confuzia, bucuria, speranta, deziluzia, credinta, atunci, da, sigur se pot regasi in lucrarile mele!", afirma loan Oniciuc. Despre artistul fotograf campinean Mihai Petre...sau despre sculptorul stradal Mircea Magiarus sunt sigur ca nici macar nu ati auzit! Nu ati auzit nici despre Domnica Radulescu, scriitoare americana de origine romana care a castigat recent premiul statului Virginia pentru cel mai bun roman de fictiune. Si asta pentru ca personajele "tari" in Romania sunt Fircki Nikita, Magda Ciumac, Sexi Braileanca, Jean de la Craiova. Cand in presa on-line din Romania apare cate un articol despre un roman din Diaspora, oricare ar fi natura lui, va rog sa cititi rubrica de comentarii si sa observati aciditatea ei, cat de usor sunt improscati cu noroi, cat de minimalizate sunt eforturilor lor si cat de murdara este denigrarea lor.
Toleranta si intoleranta
Ma doare sa vad cat de intoleranti pot fi romanii cu romanii si asta se datoreaza poate germenului implantat de regimul lui lon lliescu, cel care ii asmutea pe romani contra romanilor. Pe muncitori contra studentilor, pe mineri contra celor cu barba si blue-jeans, punandu-i cu spatele la zid pe intelectuali. Multi vor spune ca a fi artist, scriitor sau poet nu este o meserie, dar toti acesti oameni haituiti, in afara de faptul ca sunt oameni si muncesc pentru acel ceva al lor, au o sensibilitate de care toti avem nevoie, chiar daca suntem zidari sau cizmari, frezori sau tarani. Aceste caste ale muncii au artistii lor si fiecare dintre noi este un artist. Suntem, fara sa vrem, o veriga a interminabilului lant de artisti uitati sau necunoscuti. Haideti sa fim ce meritam: inainte de toate, romani, artisti europeni si cetateni cu bun simt ai planetei!
 |
Social 
Dar pana nu ne vom schimba idolul suprem -banul- nu vom schimba nimic.
Doamne ajuta sa ne pastram sufletele curate!